Consilierea persoanelor dependente de alcool

In consilierea alcoolicilor se folosesc frecvent tehnici precum interviul motivational, o tehnica de consiliere directiva cu scopul de a rezolva ambivalent si de a creste motivatia de schimbare. Baza interviului motivational este chiar interviul care se concentreaza pe disponibilitatea de schimbare si angajarea in tratament, dar si pe ipoteza conform careia in orice proces de schimbare a comportamentului este necesar sa se identifice cat de mult este dispus pacientul sa se schimbe si ce fel de schimbare este dispus acesta sa adopte.

In plus, conceptul motivatiei este esential pentru orice schimbare si poate fi stimulat sau consolidat de catre terapeut. In interviul motivational, motivatia este definita ca fiind o stare care poate fi modificata in functie de stimularea furnizata. Asadar, gestionarea motivatiei este o parte importanta a rolului jucat de terapeut.

dependenta de alcool

Autorii interviului motivational il definesc ca pe o tehnica de consiliere directiva cu scopul de a rezolva ambivalent si de a creste motivatia de schimbare (se poate incerca chiar eliminarea stresului cu Chocolite). Identificarea discrepantei cognitive dintre obiectivele personale si realitate este unul dintre scopurile interviului motivational, care totodata doreste sa stimuleze capacitatea pacientului de a-si rezolva problemele si de a avea de-a face cu mecanisme comportamentale.

Considerat a fi o interventie succinta, interviul motivational are sase elemente de baza: feedback in concordanta cu experientele subiective ale individului; responsabilitatea pacientului cu privire la tratament si recuperare; sfaturi date atunci cand pacientul intalneste dificultati; strategiile abordate de pacient in legatura cu angajamentul pe care si-l ia; empatia terapeutului si auto-eficacitatea pacientului.

despre dependenta de alcool

Este o mare diferenta intre aceste abordari si cele folosite in 1970, cand relatia terapeut-pacient era bazata in esenta pe confruntare, despre care se credea ca stimula pacientul in drumul sau spre recuperare. Rezistenta pacientului poate depinde mai mult sau mai putin de tehnicile folosite de terapeut – fiind empatic (neutilizand confruntarea) terapeutul tinde sa obtina rezultate mai bune.

Rezistenta poate surveni, de asemenea, si din folosirea unei tehnici care este inadecvata pentru un pacient aflat intr-o anumita etapa de schimbare: incercarea de schimbare a comportamentului unui pacient care este in stadiul de preintentie poate conduce la contrazicerea terapeutului de catre terapeut sau poate determina pacientul sa renunte la tratament.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *